ÎNTINDERE LA NIVELUL PECTORALILOR

ÎNTINDERE LA NIVELUL PECTORALILOR

Având în vedere frecvența rupturilor și întinderilor la nivelul pectoralilor este evident că presa la bancă poate duce la mai mult decât un piept mare. Iată cum să previi o întindere și care este tratamentul adecvat dacă totuși se întâmplă.

Presa la bancă este în mod clar unul dintre cele mai recunoscute exerciții. Deși este o mișcare extrem de puternică și eficientă, aceasta este de asemenea o mișcare ce poate duce la diferite accidentări. Separarea umerilor, întinderile la nivelul coafei rotatorii, tendinita și întinderile la nivelul pectoralilor se află pe lista potențialelor accidentări care sunt rezultatul unei prese la bancă efectuate greșit, lipsa unei încălziri adecvate, folosirea unor greutăți prea mari prea des sau o combinație între oricare dintre/ toți acești factori.
Potrivit unui studiu publicat în American Journal of Sports Medicine de către Dr. Anthony Schepsis (et.al.), „O ruptură a mușchiului pectoral major a fost privită ca fiind ceva neobișnuit până în anii 1970. Cu toate acestea, în ultimii câțiva ani [câteva decenii] s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de rupturi raportate ale mușchiului pectoral major.” Deși multe dintre aceste rupturi ale pectoralilor au avut loc ca urmare a unor încercări atletice, nouă studii medicale publicate au indicat faptul că presa la bancă este de obicei cea care stă la baza acestor rupturi ale pectoralilor.
Întinderile, fisurările și rupturile sunt adesea interschimbate în domeniul medical deoarece toate fac în fond parte din aceeași categorie. O fisurare este același lucru cu o ruptură, o întindere este definită ca fisurarea unei fibre musculare sau a unui tendon. Deși mulți oameni privesc adesea o întindere ca fiind mai puțin gravă decât o ruptură, acest lucru nu este corect, întrucât o întindere implică o ruptură a mușchiului sau a tendonului. Din punct de vedere medical, întinderile sunt clasificate ca întinderi de gradul unu, doi sau trei (vezi „Gradurile Întinderilor”).
Tratamentul unei rupturi a pectoralului este de obicei stabilit în funcție de gradul de întindere stabilit. În mod normal tratamentul conservator non-operator este recomandat pentru întinderi de gradul unu și doi, însă intervenția chirurgicală este foarte recomandată pentru întinderi de gradul trei (de fapt, dacă apare acest nivel de accidentare cel mai bine este ca intervenția chirurgicală să aibă loc în termen de două săptămâni de la accidentare). Deși instinctul îți spune poate să faci stretching după întinderea unui mușchi, de fapt se recomandă exact contrariul. Când apare o asemenea accidentare stretching-ul agresiv ar trebui să fie evitat în primele 72-96 ore astfel încât să se cicatrizeze zona afectată. Este de asemenea recomandat să pui gheață timp de 15-20 minute direct pe zona afectată (aplicarea gheței ar trebui să fie cu mușchiul întins însă nu în exces). Acest lucru va încuraja instalarea țesutului cicatrizant cu mușchiul întins pentru a permite poate o recuperare mai ușoară. Îngrijirile posterioare ar trebui să aibă loc sub supravegherea unui medic terapeut, astfel încât să se poată efectua o diagnosticare corectă. Un medic în medicină sportivă va recomanda probabil reabilitare cu ajutorul unui terapeut fizic sau un antrenor atletic certificat, iar recuperarea va include de obicei stretching progresiv, masaj și întărirea zonei accidentate într-o manieră logică și progresivă.

Rupturile de pectoral pot fi în totalitate evitate dacă se iau măsuri atente de precauție. O încălzire minuțioasă, tehnică bună și antrenamente periodicizate (în cicluri), o varietate de exerciții, seturi, repetări, greutăți și intervale de pauză fiind factorii esențiali pentru prevenirea rupturilor și a altor accidentări. Deși presa la bancă este cel mai frecvent culpabilizată pentru rupturile la nivelul pectoralilor, acesta nu este neapărat un exercițiu periculos. Problema apare când presa la bancă este repetată săptămână după săptămână la nesfârșit, fără a opera schimbări în ceea ce privește repetările, seturile, ordinea exercițiilor sau greutățile folosite. În plus, un antrenament adecvat pentru a te pregăti pentru ridicări maxime este o idee bună (spre deosebire de a folosi pur și simplu într-o zi greutate maximă fără a te antrena în prealabil pentru aceasta) și te poate ajuta foarte mult să previi accidentările.

GRADUL ÎNTINDERILOR

ÎNTINDERE DE GRADUL UNU
● Unele dintre fibrele mușchiului sau tendonului s-au rupt, însă un procentaj mare al acestora a rămas intact
● Dureros dacă este încordat sau întins
● Pierdere minimă spre moderată a forței și razei de mișcare
● Moale la atingere
● S-ar putea sau nu să se învinețească
● S-ar putea să poți să vezi sau să nu observi o ușoară deformare a mușchiului/tendonului

ÎNTINDERE DE GRADUL DOI
● Aproximativ 50% dintre fibrele mușchiului sau ale tendonului au fost rupte
● Foarte dureros dacă este încordat sau întins
● Pierdere moderată spre severă a forței și razei de mișcare
● Dureros la atingere
● Învinețirea este vizibilă și va apărea de obicei sub zona care a fost accidentată
● Este probabil să observi o deformare a mușchiului/tendonului

ÎNTINDERE DE GRADUL TREI
● O ruptură totală unde întregul mușchi sau toate fibrele tendonului au fost rupte
● Nu poți încorda mușchiul și nu simți deloc durere la întindere
● Pierdere completă a forței dacă mușchiul/tendonul accidentat este izolat
● S-ar putea să fie sau să nu fie dureros la atingere
● Învinețirea este vizibilă și va apărea de obicei sub zona care a fost accidentată
● Vei vedea o deformare majoră a mușchiului/tendonului