GENUFLEXIUNE CU PICIOARELE DEPĂRTATE VS GENUFLEXIUNE FRONTALĂ

GENUFLEXIUNE CU  PICIOARELE DEPĂRTATE  VS GENUFLEXIUNE  FRONTALĂ

Genuflexiune cu picioarele depărtate

Dacă aţi păşit vreodată în interiorul unui cadru cu greutăţi sau a unui cadru pentru genuflexiuni, aţi încercat probabil o poziţie cu picioarele depărtate pentru genuflexiunile voastre. Dacă nu aţi făcut încă acest lucru, aceasta este cu adevărat o variaţie pe care ar trebui să o încercaţi din când în când. Adoptând o poziţie cu picioarele depărtate vă coborâţi centrul de greutate, permiţând un echilibru mai uşor al barei peste trapezul vostru. Acest lucru este în mod deosebit adevărat dacă vă place o amplasare mai joasă a barei. De fapt, aceste două caracteristici ‒ o poziţie cu picioarele depărtate şi o poziţionare mai joasă a barei ‒ sunt ceea ce folosesc cei mai buni executanţi ai genuflexiunilor de pe planetă pentru a-şi efectua cele mai grele ridicări. S-ar putea să fie nevoie să vă întoarceţi vârfurile picioarelor spre exterior puţin mai mult decât de obicei pentru a evita disconfortul la nivelul genunchiului, întrucât genunchiul trebuie să fie aliniat cu vârfurile picioarelor. Cu o asemenea poziţie cu picioarele depărtate probabil că nu veţi fi capabili să vă ţineţi vârfurile picioarelor orientate direct în faţă fără a devia forţe care vă distrug articulaţiile genunchilor.

Genuflexiune frontală

În cazul genuflexiunii frontale, bara stă pe un raft ‒ dacă vreţi să-i spuneţi aşa ‒ pe care l-aţi construit cu deltoizii frontali şi braţele. Nu ridicaţi bara cu braţele, ci mai degrabă braţele voastre sunt acolo pentru a crea o crestătură pe care să stea bara. Prin exerciţiu veţi găsi locul perfect şi confortabil pentru aceasta. Veţi avea de asemenea o poziţie cu picioarele mai apropiate, ceea ce face ca menţinerea echilibrului să fie puţin mai solicitantă. Trebuie să împingeţi în sol cu picioarele pe parcursul fiecărei repetări a genuflexiunii frontale, deoarece ridicarea cu ajutorul umerilor şi a trunchiul fac ca această mişcare să fie cu mult mai puţin eficientă.

AVANTAJ Genuflexiunea frontală 

Cu toate avantajele pe care le oferă o poziţie depărtată, acestea pălesc în comparaţie cu eficacitatea genuflexiunii frontale în vizarea acelei rotiri mult dorite a cvadricepşilor spre exterior. Deşi ambele mişcări lovesc cvadricepşii, femuralii şi fesierii, biomecanica genuflexiunii frontale este cea care generează schimbarea spre muşchiul vastus lateralis. Întrucât bara se află în faţa voastră, sunteţi obligaţi să rămâneţi mai mult în poziţie verticală. Acest aspect este important pentru a vizualiza, deoarece în timpul unei genuflexiuni standard vă împingeţi şoldurile în spate şi vă aşezaţi în gaură, însă în timpul unei genuflexiuni frontale şoldurile voastre rămân practic sub voi pentru a menţine bara pe loc. Datorită poziţionării mai înguste, energia care ar fi altfel transferată mai egal la nivelul fesierilor şi femuralilor, este trimisă spre cvadricepşii exteriori. Aşadar deşi s-ar putea să nu fiţi capabili să faceţi genuflexiuni cu o greutate la fel de mare cum ar fi în cazul versiunii cu picioarele depărtate, genuflexiunea frontală este cea care are succes deplin  ‒  câştigătorul clar.